it seems like only yesterday I crafted the poemkneeling in the solitude of my room, sowing starsyesterday’s dress with its cherry blossomsyesterday’s basket of pomegranatesand a young body racing against the seait seems like only yesterday: the hunting rifleand you, a child, rowing,scared of the great river as if it were a bearyou, who left long ago,protected the pigeon, tucked inside your white shirtwings fluttering against your heart,while carrying a backpack filled with still-warm quails,the hunted prey of your fatheryou, a child,struggling to hide the pigeonunder your white shirt, the one sewnby your mother in the almond groveyou, trying to save a small lifethe life of a pigeonthe sky, and all its starsCa Ierica ieri facerea poemuluicând îngenuncheam în singurătea odăiiși semănam steleca ieri rochia cu flori de cireșcoșul cu rodiiși trupul tânăr la întrecere cu marea,ca ieri pușca de vânătoareși tu, copil la vâsle, speriat de marele fluviuca de un urs.tu din care ai plecat de multcu atâta iubire ferind sub cămașa albăporumbelul zbătându-se chiar pe inima tași-n spate cu rucsacul plin cu prepelițe calde încă,vânatul tatălui,și tu,copil luptând să ascunzi porumbelulsub cămașa albă cusută de mama în livada cu migdali,tu, încercând să salvezi o viață cât de mică,o viață de porumbel cât tot cerul cu stele.–